Alergarea este ca relatiile: fie din dragoste, fie din interes

1
Dec

lumina-ochilor-si-inima
Alergarea este ca relatiile, fie din dragoste, fie din interes. Si e ok sa fie asa, nimeni nu s-a nascut iluminat, dupa cum nimeni nu a avut ca prima relatie o relatie de dragoste. E nevoie de ani pentru amandoua.

Experimentam in copilarie relatii in care anumite nevoi ne sunt implinite: nevoia de a fi hranit, de a fi protejat, de a fi invatat. Abia apoi, cand aceste nevoi incep sa capete o certitudine in viata noastra, “ne lasam sa” iubim, “ne abandonam in” iubire fata de cei care ne daruiesc acea “stare de cuib”. Cand cuibul este cald, invatam sa ne ascultam chemarea din interior si incepem sa ne iubim parintii, bunicii, fratii, etc.

Crestem si experimentam tot felul de relatii ca parte a procesului nostru de evolutie. Pasim in ele si ne hranim cu atentie, cu confirmare, cu protectie, si lista poate continua la infinit la nivel de ego.
Daca avem meritul de a ne fi dezvoltat in acele relatii (nu doar de a ne fi acoperit anumite lipsuri), trecem la nivelul urmator si iubim.
Daca doar ne satisfacem nevoile egoului, ramanem acolo pana cand vom fi pregatiti pentru nivelul urmator.

12092491_10154263427539046_249158574_n
In alergare iti modelezi mai intai corpul si mintea. Apoi, daca ai atentia catre tine deschisa, in alergare inveti despre lumea care te inconjoara privind inauntrul tau la toate starile pe care le experimentezi.

In antrenamentele medii si extrem de intense, in care inima pompeaza maxim si muschii primesc sange cu oxigen la cote suficiente doar pentru o perioada limitata de timp, descoperi ce inseama starea de criza si ce conteaza cu adevarat pentru a trai, ce iti da viata. In alergare filosofezi!
In antrenamentele lungi si epuizante fizic pana dincolo de oboseala, descoperi ca esti mai mult decat un corp si ajungi intr-un loc in care zbori. Acolo transcezi. In alergare transcezi!

obs

Am inceput sa alerg dintr-o nevoie (de linistire). Doar ca pana ce nevoia mi-a fost implinita a trecut ceva timp si urcasem deja la un alt nivel (alergam cate o ora in fiecare zi), iar ritualul alergarii devenise, dintr-o nevoie, o bucurie. Si am stat si acolo inca niste ani.
Apoi m-am pregatit sa fiu mai rapida si bucuriei i s-a alaturat dorinta de dezvoltare (am alergat maratonul in 3 ore si 13 minute).
Apoi am simtit sa explorez cat de mult pot si m-am trezit ca nu limitele fizice sunt cele pe care le tatonez, pentru ca anduranta este in cea mai mare parte minte doar pana la momentul cand mintea oboseste si adoarme si abia apoi incepe frumosul, pentru ca in anduranta devii, ca in starea de indragostire, spirit. Si cand mi-am abandonat mintea si m-am lasat condusa de spirit, am alergat, in 2012, de la Sofia la Bucuresti in 7 zile.
Apoi am dorit sa simt forta in spirit, printr-o viteza cat mai mare intr-o cadrul unei distante standard de anduranta. Si mi-am concentrat pentru o perioada toata atentia, toate cunostintele, toata disciplina si toata pasiunea acolo. Si timp de doua luni am trait oboseala, durere fizica si privare de la aproape orice altceva. Si am invatat sa ma abandonez in acea stare si sa o imbratisez cu gandul plin de emotie, in fiecare seara, la bucuria experientei pe care am visat-o si pe care mi-am implinit-o: maratonul in 2 ore si 59 de minute.

12166195_10154263427819046_1309683074_nSi asa cum sunt in relatii oameni incrancenati, care sunt preocupati sa masoare cine are mai multa dreptate, cine “iubeste” mai mult, cine ofera mai mult, cine se sacrifica mai mult, cine sufera mai mult, etc (I’ve been there), asa sunt si in alergare alergatori schimonositi care inainteaza haotic, cu chipul exprimand chin si tinandu-si privirea in jos (I haven’t been there). Dar niciuna dintre stari nu este neaparat permanenta.

Paradoxul este ca atunci cand te abandonezi iubirii frica nu mai are putere si intreaga fiinta radiaza emotie, lumina si bucurie, iar atunci cand te abandonezi durerii efortul fizic se intampla cu gratie, cu zambet, cu eleganta.

Asa simt eu in alergare. Si poate ca si de aceea alerg asa, si lung si tare, pentru ca simt monstruos. Pe tine stii ce te face sa simti?

Facebook Comments
Articolul precedent

Next objective: bad ass body de Martisor 2017

Cea mai frecventa intrebare pe care o primesc dupa alergarea celor 7 ultramaratoane in 7 zile consecutive la 1000 km Balkan Charity Challenge 2016 este: “si acum, ... Read more

Articolul urmator

Cele mai frumoase 5 cadouri gratis pe care le poti face partenerului alergator

Stim cu totii ca lucrurile cele mai bune in viata noastra nu pot fi cumparate, iar cel mai frumos cadou pe care i-l poti face partenerului tau, ... Read more

Leave A Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *