Am fost prima din viata lui, a fost primul din viata mea

24
Mar

11055724_10205595290619537_4909443252524250034_n

Long story short, in urma cu un, in mai putin de 30 de minute de la un simplu comentariu pe Facebook despre Semimaratonul Iasi, aveam planul facut pentru un weekend prelungit intr-o companie incantatoare.

Imi doream sa alerg la Semimaratonul Iasi (gasiti aici link-ul la videoclipul care reda in 3 minute traseul integral al concursului) pentru ca nu vazusem niciodata Iasiul, vremea se anunta frumoasa, concursul era organizat de prieteni, iar eu aveam nevoie de o experienta noua si placuta dupa o perioada incarcata.

Lucrul cel mai inspirat a fost weekendul prelungit: sa mergi de la Bucuresti la Iasi si sa nu iti rezervi timp pentru a te bucura de frumusetea orasului si a oamenilor este ca si cand ai respira viata fara sa o traiesti.

Ne-am caz10885461_10153790642489046_4196335402721942816_nat la Unirea: era aproape de start, aproape de Palatul Culturii, iar privelistea pe care o vedeam cand ieseam din hotel era rupta dintr-o reclama in care cum coborai treptele hotelului intrai parca intr-o lume noua care asteapta sa fie descoperita.

Fetele au iesit sa exploreze centrul. La fel si baiatul. Mie in schimb imi era dor de mine, asa ca mi-am pus pantofii si costumul de ale11156271_10153788031004046_6642608934200366111_nrgare, mi-am prins parul, m-am imbracat cu parfumul preferat si am coborat treptele hotelului intr-o incalzire dinamica.
Mi-am restartat ceasul si am pornit cronometrul in timp ce castile imi inundau cu intensitate creierul pe o melodie plina de forta si emotie, repetata la nesfarsit, ce mi-a invadat treptat tot corpul. Aveam trupul amortit de durerea surda a privilegiului de a fi femeie. Acelasi privilegiu care iti amplifica greu de controlat trairile si iti face inima sa tremure de afectivitate si tandrete. Pasii ma pulsau unde vedeam cu ochii si vedeam limpede doar inainte. Cu privirea focalizata in departare, imi umpleam cu lacomie narile cu aerul curat si ma anesteziam cu fiecare pas. Incepuse sa picure, insa nu suficient de tare incat sa acopere, cand ar fi fost cazul, picaturile ochilor, asa ca am continuat pana ce ploaia s-a oprit si inauntru si afara. Am 11010988_10153790642734046_4243512063715208643_ntrecut pe langa legendarul Copou, m-am imbatat cu prospetimea miresmelor, dar l-am lasat si pe el in urma fara nicio remuscare. Am urmat drumul si, parasind si orasul, am descoperit in miscare libertatea naturii: o mica padure de-a dreapta, oameni zambitori, dealuri deschizand un orizont incantator la stanga si inca un suflet de alergator la asfintit, cand deja soseaua se transformase in drum de pamant. Ne-am intors impreuna. A fost singurul care mi-ar fi putut intrerupe cu placere zgomotul asurzitor care ma insotea. Este profesor, doctor in fizica, cercetator stiintific, bursier si, pentru o lunga perioada de timp, trait in Canada. Cu o poveste emotionanta si copii sanatosi si alergatori si ei, trecut de 50 de ani, alearga mai sustinut decat mine, zilnic, iar cele mai mici distante pornesc de la peste 20 de kilometri. I-am uitat numele, insa imi amintesc ca alergarea lui este despre bucurie si descoperire. Am intrat inapoi in oras impreuna, cand soarele deja asfintise, si ne-am despartit in dreptul Copoului. Nimic nu este intamplator.11164771_10153790653034046_5414789223753761407_n (1)

A doua zi a fost concursul. L-am alergat. Initial fara obiectiv si cu 17 km in picioare cu o seara inainte. Odata inceputa cursa insa, mi s-au activat instantaneu instinctele. Am gandit doar spre inainte. Am alergat si am simtit: o sete permanenta, caldura care ma topea, pulsul, dintii scrasnind, maxilarul incordat, privirea focalizata, vederea periferica cu detalii imperceptibile, gambele obosite si multa lacomie de aer. Imi amintesc doar trei momente din cursa: un zambet senin si sincer, o sticla de apa de jumatate de litru primita de la o fata frumoasa care incetinise viteza limuzinei negre de lux pe care o conducea si frumusetea liniei drepte de la finish – un monument de istorie de-a stanga si de-a dreapta, insufletit de jardinierele ce conturau cu flori rosii aleea.

L-am castigat. Semimaratonul. Mi-a placut. Nu imi dau seama daca mie sau orgoliului pe care in mod activ mi-l calc, de fiecare data cand devin constienta de el, in picioare. Mi-a placut lupta cu m11193291_10153788024304046_6909321287275442935_n (1)ine, cea care de fapt a dat cu adevarat valoare rezultatului.

Apoi ne-am plimbat, am mancat, ne-am bucurat de bunatatea oamenilor, de frumusetea eleganta si rafinata a moldovencelor si am furat cat de mult soare am putut, intre prieteni.

Au trecut unsprezece luni de atunci. Pline,10481810_10153788023799046_4167188679803109385_n in care am trait mult. Ma simt bogata ca un sequoia ai carui ani au fost comprimati intr-o viata de femeie de 32 de ani. Zambesc acum cand simt si scriu, pentru ca lucrurile capata sens, limpezindu-mi in minte viitorul.

Am fost prima iubita a primului iubit dupa ani de asteptare.
Am fost semimaratonista prima a primului Semimaraton Iasi dupa ani de alergare.
Acum nu imi mai doresc decat sa fiu ultima iubita a ultimului iubit dupa ani de iubire: sa iubesc si sa alerg toata viata!

Facebook Comments
Articolul precedent

Cum sa ramai regina cand pionul se transforma in nebun

Se spune ca tot ce ti se intampla in viata este cu folos, doar ca iti vei afla mai tarziu la ce si cum a folosit. Se mai ... Read more

Articolul urmator

Dreaming, failing and standing up again... stronger, faster and more gracious!

Rehabilitation Two weeks ago I almost burst into tears during the last of the 35 repetitions of 400 meters I did in my workout and all I've ... Read more

Comments

  • March 31, 2017

    Ca si in alte articole (spre exemplu, cel cu lasatul de barbat dar nu si de fumat), una e in titlu si alta in continut…
    Daca mai faci multe din astea, s-ar putea sa-i dezamagesti pe unii dintre fani.
    Dupa ce am citit comentariul anterior, am ras pentru ca si Adrian a patit la fel ca mine, o fi zis: maaamaaa, ia sa vedem cum a fost prima iubire din viata Danielei, adica, da, ne-ai prins cu titlul, (cum spune el), si nu numai pe noi doi, sunt sigur de asta.
    Ce-i drept, tu n-ai folosit cuvantul iubire, in schimb ai folosit cuvantul viata; ceea ce ma indeamna sa te intreb daca chiar mergi pana acolo incat sa crezi ca o cursa poate avea o viata a ei..? Daca da, neaparat trebuie sa scrii intai despre asta, ca sa inteleaga si cei mai putin inzestrati cate ceva din experientele tale.
    Si in final, sa ma explic si eu: daca folosesti titluri cu inteles figurat, ai grija sa rezulte in finalul articolului un “Wooow, ce tare!” adica incearca sa-l surprinzi pe cititor cu bogatia de informatie si cu un nou sens, mai inalt, atribuit subiectului, si nu invers, adica micsorand sau reducand. Desigur, aceste reguli nu se aplica in cazul unui pamflet. In cazul de fata, ne-ai ademenit cu aluzia la prima iubire, ceea ce, chiar si pentru un om cu imaginatie slaba genereaza oarece asteptari cu privire la continutul articolului; nu ca ar fi putin lucru castigarea semimaratonului de la Iasi, dar alaturarea termenilor e cam fortata si esti in pierdere de viteza la faza asta.

Leave A Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *