Cand te intreci cu un barbat pierzi din start, chiar si atunci cand castigi

14
Dec

1930927_41463074045_3907_n“Buna, te stiu de la concursul “X”. Am reusit sa stau langa tine pe urcare, insa pe coborare mi-ai dat viteza, n-aveai niciun pic de frica!”
“Tu esti fata aia care m-a intrecut la concursul “Y””.
“M-am tinut de tine pana la kilometrul 30, dar dupa m-am taiat”.
“Avem o poza impreuna in concursul “Z” si chiar ma intrebam cine e tipa aia care m-a depasit“.

Acestea sunt doar 4 variatiuni ale aceleiasi teme: fata care intrece baietii la alergare. Si ar fi frumos sa fie asa daca ar fi adevarat, insa…

De cand alerg nu m-am intrecut niciodata cu nimeni.

Prima data am alergat un pic mai mult decat putinul de cateva sute de metri pe care cu greu reuseam sa il alerg acum 18 ani…
Am continuat astfel pana cand, dupa luni de zile, am ajuns sa alerg cate o ora in aproape fiecare zi.
Si pentru ca ma simteam foarte bine dupa ora mea zilnica de alergare, am petrecut multi ani in acelasi stil.

1930927_41463069045_3588_n

Pe vremea mea nu erau multe concursuri de alergare, iar acelea care erau nu ma interesau.
Nu vedeam nicio placere in a ma intrece cu altcineva si nu intelegeam de ce as face-o.
Antrenorul meu de acum, Stefan Oprina, m-a chemat ani de-a randul la evenimentele de profil, ori de cate ori ma vedea alergand pe pista de atletism, insa raspunsul meu era invariabil “nu”.

Si am continuat alti ani de zile sa alerg singura, pentru ca imi placea. Pana am ajuns sa alerg doua ore, apoi trei, apoi patru.
Eu, cu mine, pe pista de atletism de la Lia Manoliu, fara sa ma intereseze de nimeni altcineva, in legea mea. La inceput cu tenesi chinezesti, apoi cu niste pantofi mai zdraveni si, dupa ani de zile, cu pantofi speciali de alergare. Erau scumpi pe vremea aia, nu mi-i permiteam si nici nu intelegeam de ce sa am o pereche de pantofi speciali pentru alergare. Pe primii i-am primit cadou. De la Mihaela. Dupa primul kilometru cu ei in picioare am inteles de ce.

1930927_41462974045_9699_n

Apoi m-am angajat. Si mi-am cumparat singura hainele. Si pantofii. Si pentru ca banca la care lucram sponsoriza primul Maraton International Bucuresti mi-am spus ca ar fi cazul sa incerc sa vad cum este sa alergi 42 de km masurati. Eu nu imi masuram turele de pista pe stadion, ci doar orele.
M-am gandit ca oricum alergam, la cateva luni, de placere, pe stadion, cate 4 ore fara oprire. Nu am vrut sa ma intrec cu nimeni, ci doar am vrut sa vad cum se simte un maraton. De fapt in acel an am aflat ce inseamna un maraton, ca are 42 de km si 195 de metri. Si l-am alergat in cadru organizat, in octombrie 2008, in 3 ore si 49 de minute. Pentru unii dintre colegii mei, bancheri, a fost ceva “uau”! Pentru mine a fost ca si cand ai face dragoste cu omul pe care il iubesti inainte si dupa ce te-ai casatorit: daca l-ai avut si l-ai iubit si inainte, hartia nu schimba nimic. Iar daca nu il iubesti, hartia e oricum degeaba!

1930927_41462959045_8984_n

La fel si eu, alergasem deja maratonul, pe stadion, fara medalii si fara aplauze, pentru ca asa simtisem. Si am continuat sa il alerg an de an de atunci pentru ca simt sa fiu mai buna fata de mine.

Eu alerg pentru ca iubesc sa alerg. Sa fiu astazi mai buna decat ieri. Ma raportez doar la mine si la ce imi place. Singurul cu care ma intrec in viata si in alergare este timpul. In niciun caz cu barbatii, pentru ca barbatii sunt facuti pentru a fi iubiti, nu pentru competitie. Si nici cu femeile, pentru ca de la ele invat cum sa nu ma intrec cu barbatii. Cand te intreci cu un barbat pierzi din start, chiar si atunci cand castigi.

Pentru ca in viata conjunctia succesului este ”SI”, iar conjunctia esecului “SAU”.
Fericirea exista cand vorbim despre “tu SI eu”, pe cand nefericirea este despre “tu SAU eu”.
Asa ca la urmatorul concurs “tu SI eu” vom fi amandoi castigatori: totul este sa avem atitudinea potrivita!

Imagini de la primul meu maraton oficial: Maratonul International Bucuresti 2008 cu Echipa Raiffeisen.

1930927_41462979045_9928_n

Facebook Comments
Articolul precedent

Adio miros de clor si lubrifiant dupa bazin!

De ani de zile, placerea reluarii inotului era acompaniata de o situatie din care nu mai gaseam iesire: piele uscata care ustura, miros persistent de clor si ... Read more

Articolul urmator

Soare: Olimpicul care a dat Liceul de Chimie pe chimia dragostei de maraton

Puteti sa credeti ca unul dintre cei mai talentati atleti maratonisti, reprezentant al Romaniei la Jocurile Olimpice de la Rio in 2016, a pasit in lumea sportului ... Read more

Comments

  • March 27, 2017

    Da, dar iarta-ma, nu ai pus punctul pe “I” ! Si anume, de ce pierzi din start atunci cand te intreci cu un barbat, chiar si atunci cand castigi?
    Imi amintesc de felul in care unul din profesorii pe care i-am avut printr-a cincea a admonestat-o pe una din colegele noastre, (ce-i drept o fetita “with balls”): “Raluca, i-a strigat el in fata intregii clase, atunci cand un baiat bate o fata, este un lucru foarte urat…dar atunci cand o fata bate un baiat, e ceva O-RI-BIL” !
    Pornind de aici, si fara a cadea nici in tabara feminista si nici in cea misogina, mergand numai pe firul plin de bun simt pe care-l sugereaza titlul articolului tau, hai sa ne inchipuim, daca nu chiar sa ne amintim, cum ar arata un barbat batut de o femeie: el va fi nu numai batut ci si pe treapta cea mai de jos a umilintei, ea in schimb va fi o cotoroanta triumfatoare pentru ca in spatele acestei victorii a la Pirus se ascunde o insatisfactie de abia mascata: victoria acesta are un pret greu, e aproape ca o schimbare de sex!
    O sa spui ca in articolul tau nu e vorba decat despre intrecere in alergare, si nici chiar despre asta nu este, pentru ca tu nu te intreci decat cu tine insati. Iar eu o sa-ti raspund ca te inteleg prea bine, intrucat si eu fac exact acelasi lucru. Dar, revenind la titlu, tu, care esti evident o femeie sensibila si constienta de calitatile care te fac remarcata si admirata de barbati, ai simtit ca prin victoriile tale sportive (involuntare, sa spunem…) in fata unor barbati, ai pierdut implicit un pic din farmecul tau feminin, ceva din acel amestec de fragilitate si mister, inteligenta si candoare, bun gust, ratiune si modestie care-i stau atat de bine unei femei tinere si frumoase… In clipa in care ti-ai dovedit forta de alergatoare in fata barbatilor, ei nu te-au mai perceput ca pe o femeie atragatoare cu care ar fi fost de altfel incantati sa flirteze, ci ca pe un partener de sport mai experimentat de la care aveau eventual ceva de invatat in materie de running. In acesta postura in care te-ai vazut dintr-o data abordata camaradereste, probabil ca nu te-ai simtit in largul tau. Iata de ce o femeie e batuta din start… asa cum spui tu.
    Si as mai face o mentiune, pentru ca ti-am citit articolul, mi-a placut aia cu “barbatii sunt facuti pentru a fi iubiti” ! Dar si consolati, sa stii…

Leave A Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *