Corpul meu la 15 zile de pauza dupa 7 ultramaratoane in 7 zile consecutive

25
Nov

2016-11-05-15h15m34-1

Aseara am incheiat repaosul de 15 zile indicat de medic si de antrenor dupa cele 7 ultramaratoane (o medie de 60 de km alergati pe zi) alergate in 7 zile consecutive. Perioada de odihna imi da de fiecare data de lucru cu mine nu atat pentru ca mi-este greu sau lene sa ma misc din nou (nu, nu simt deloc asta), ci fiindca ma punde in situatia de a ma tempera si de a-mi tine in frau impulsul de a alerga in viteza, in iluzia de forta pe care simt ca as avea-o dupa ce m-am odihnit zile intregi (este doar o iluzie pentru ca corpul nu mai este adaptat la acest tip de efort in momentul de fata).

Cum s-a transformat corpul meu dupa cei 412 km alergati in “saptamana de foc”?
Pentru a intelege mai bine asta trebuie sa privesc momentul de acum in oglinda cu situatia generala de dinainte de cursa, din mai multe planuri.

Greutatea: inainte cu vreo saptamana de plecare aveam in 53 kg, acum tot atat. Putin pentru inaltimea mea de 1,78m si tot putin tinand cont ca in ultima vreme proportia grasime/muschi s-a schimbat in favoarea muschilor. Daca nu as fost activa sportiv, acest “putin” nu s-ar fi simtit, pentru ca am oasele subtiri si lungi, articulatiile destul de fine si greutatea nu ar fi facut decat sa impovareze. Insa atunci cand iti duci, prin sport, corpul la noi limite fizice din punct de vedere al andurantei, o greutate sub nivelul adecvat inseamna mai putina forta, mai multa uzura si un risc mai mare de accidentare.

Pofta de mancare: mica inainte de cei 60 de km pe zi, mica dupa ce i-am terminat (pentru ca in nu mai faceam efort). Foarte mare in schimb in serile de dupa fiecare ultramaraton si cu senzatii dese de foame in cele 2 saptamani de dupa. Desi in ultima perioada am simtit foame (de multe ori foarte intensa) foarte des, nu am mancat niciodata mult, ci doar atat cat aveam nevoie pentru ca ma saturam imediat, fara insa a ma controla sa fac astfel: a venit natural.
Activitatea fizica: o medie de 10 pana la 15 de km de mers pe jos in fiecare zi, dupa primele 2-3 zile de repaos in care si mersul era destul de dificil din cauza tensiunilor musculare si articulare. O zi de inot in cea de-a 15-a zi, desi ar fi fost foarte utile mai multe in aceasta perioada de repaos activ.
Oboseala s-a simtit foarte intens in primele 3-4 zile post efort, cand urcatul scarilor, fie si cateva etaje, imi crestea sensibil pulsul si imi obosea muschii picioarelor. Desi nu faceam antrenamente, aveam senzatia de oboseala musculara similara celei de dupa un efort de tipul HIIT (high intensity interval training).
Muschii: obositi in zilele dupa, cu contracturi. S-au relaxat cu fiecare zi de pauza. In circa 5-6 zile mersul a devenit normal, usor, fluid.
Pentru ca activitatea usoara s-a rezumat la mersul pe jos, simt cum muschii si-au mai pierdut usor din tonus in aceasta perioada.
Articulatiile: dureroase in anumite momente de mers, in primele pana la 4-5 zile dupa cele 7 ultramaratoane. Simteam cum ligamentele sunt tensionate din cauza contracturilor musculare, ceea ce imi crea un disconfort articular puternic uneori si un mers atipic, diferit de ce ar fi trebuit sa fie. La inceput m-am ingrijorat, insa domnul doctor Osean mi-a spus dupa examenul clinic sa stau linistita pentru a totul este in ordine si va reveni la normal in foarte scurt timp – odata cu eliberarea tensiunilor musculare prin repaos.
Alergarea: 9 km dupa 15 zile de repaos.
Primii 2 km, datorita odihnei, parca i-am plutit! Simteam energie si forta, dar mai ales o dorinta greu de infranat de a alerga repede. Mi-am controlat impulsurile de viteza amintindu-mi de consecintele experientelor trecute in astfel de situatii (accidentari).
Nu mi-am luat ceasul cu mine ca sa imi monitorizez viteza. Am vrut sa alerg libera de orice tehnologie, relaxata si atenta la semnalele corpului.
Dupa 3 km am oprit muzica de la casti: nu poti sa iti asculti corpul pe muzica, te distrage.
Mi-am dat seama ascultand-mi pasii ca primii 4 km i-am alergat punand mai multa presiune pe piciorul stang. Va recomand sa fiti atenti, mai ales dupa un efort foarte intens (gen maraton) sau dupa o accidentare, la modul in care pasiti: daca distribuiti fortele in mod egal pe ambele picioare si daca orientati varfurile ambelor picioare simetric.
Respiratia: Inca de la primul kilometru simteam cum abia alergand respir cu adevarat. Parca toata perioada de nealergare am trait o oxigenare deficitara in “safe mode”, care de fapt nu imi indestula nevoia de aer. Si pentru ca in timpul celor 7 zile de ultramaratoane grasimea corporala (in special cea localizata in jurul abdomenului) a scazut, imi simt mult mai in control muschii abdominali. Astfel, la fiecare inspiratie in alergare am simtit cum imi umplu plamanii cu aer, apoi, in mod controlat, abdomenul si treptat tot corpul pana in varful degetelor de la picioare si in crestetul capului. Senzatia de aer in tot corpul “m-a lovit” de la primii pasi. La scurt timp insa m-am obisnuit, percepand-o ca pe ceva firesc. Constientizand-o ma voi concentra sa o experimentez voluntar de acum inainte.
Refacerea: 2 zile de vacuum la un program intensiv de 45 de minute care mi-a dezumflat talpile si mi-a readus o senzatie de confort in picioare. Prima noapte am dormit cu picioarele ridicate pe perna, pentru ca de indata ce stateam pe vertical simteam cum imi zvacneste sangele in ele, precum si o presiune foarte puternica pe care nu puteam sa o suport. Pentru ca talpile imi erau foarte umflate, in special cea stanga, am facut si fizioterapie (crio cu ultrasunete). Dupa doua zile inflamatia a cedat si forma talpilor a revenit la normal.

Acum nu imi ramane decat sa imi fac strategia pentru urmatorul obiectiv: remodelare corporala. Daca vreau sa devin mai rapida in alergare am nevoie de un corp puternic care sa imi sustina obiectivele ambitioase. Am ajuns la nivelul la care mintea nu mai este de ajuns. Dar despre asta, in episodul urmator.

Multumesc cu recunostinta pentru suportul oferit in pregatire si recuperare doctorului Vasile Osean si clinicii Medy Sportline.
De asemenea, un multumesc cu bucurie si antrenorului meu Stefan Oprina.
Photo credit: Radu Cristi

Facebook Comments
Articolul precedent

S-a inventat casca de inot pentru parul lung

Iubesc sa inot si in apa sunt zen. Imi place sa simt cum ma unesc cu apa. Ca atunci cand sunt alergare si devin una cu aerul: ... Read more

Articolul urmator

Next objective: bad ass body de Martisor 2017

Cea mai frecventa intrebare pe care o primesc dupa alergarea celor 7 ultramaratoane in 7 zile consecutive la 1000 km Balkan Charity Challenge 2016 este: “si acum, ... Read more

Leave A Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *