Despre Yoga si autenticitatea vietii pe care o traim

20
Dec

15644668_10154857949558147_1412939655_n
Ieri seara am fost la Yoga cu Andreea, o fata frumoasa, talentata, expresiva, sotie, mama si femeie de afaceri.

Am ajuns acolo bucuroasa, dorindu-mi experienta pe care ea urma sa ne-o daruiasca si plina de curiozitate cu privire la ceea ce avea sa urmeze.
Andreea m-a intampinat cu un zambet larg, cu un entuziasm care imi curge si mie prin vene, imbratisandu-ma si uneori tinandu-mi palmele in mainile ei cand vorbeam. M-am simtit instantaneu acasa, unde acasa este o stare, nu un spatiu. M-am bucurat pentru ea, pentru ca singura si-a creat libertatea sa se manifeste astfel in studioul sau de Yoga.
In mediul de corporatie multinationala in care eu am existat pana astazi, exprimarea naturala a emotiilor mi-era privita in cea mai mare parte ca slabiciune, interes sau naivitate, in functie de oglinda spre care ma indreptam. In acest context, Andreea a fost pentru mine o inspiratie sa merg pe drumul meu!*

15608740_10154857956158147_862024520_o

La Suntuncopac Yoga Studio, am pasit intr-o lume cu sunete calme, blande si linistitoare. Intr-o atmosfera calda de care m-am bucurat atat tactil, cu talpile desculte pe parchet si salteluta, ori imbratisand textura catifelata a paturii in care puteam sa ma cuibaresc inainte de a-mi deschide corpul prin miscare, cat si vizual, in valuri de lumini si umbre, culori si mesaje pentru inima si minte.
Am inceput ora relaxandu-ne, jucandu-ne si aducandu-ne atentia in momentul prezent, spre noi si spre cei care ne inconjurau.
In tot acest timp am inceput sa trag aer in piept din ce in ce mai adanc si relaxat, cu o lacomie placuta de a ma ameti cu senzatia miresmelor care desi alternau si se intensificau cu cat avansam in posturi, ramaneau, paradoxal, blande
. Cu cat ma adanceam mai mult in senzatii prin fiecare miscare, perceptia mea se extindea si cuprindea totul – sunete, miresme, caldura, culori – mai intens.

15595796_10154857950968147_1604587516_o

Cel mai frumos a fost cand, in timpul unui exercitiu, aveam ochii inchisi si am vazut prin ochii mintii, pe un fundal negru asemeni unui caleidoscop, niste flori multicolore clar conturate rotindu-se in forme care de care mai hipnotizant de armonioase. A fost o bucurie pura creata de starea pe care Andreea a reusit sa o induca si m-am surprins total ca m-am abandonat intr-o relaxare atat de blanda incat i-am permis mintii mele sa zboare libera spre asa o imagine! Eu nu consum alcool, nu fumez, I don’t do drugs, dar la Yoga ma voi intoarce!

15673106_10155578121654046_1847027896_n

Daca inima va cheama sa mergeti la o ora de Yoga, este bine sa stiti ca Andreea este si un foarte fin psiholog. Ea a inceput timpul petrecut impreuna cu noi cu un monolog captivant despre vulnerabilitate, prin care ne-a purtat de la slabiciune la forta, atunci cand vulnerabilitatea este asumata. Multi dintre noi eram pentru prima data intr-un context de Yoga, sau eram departe in executiile noastre de armonia ideala a miscarilor pe care un instructor de Yoga o poate atinge. Insa felul in care Andreea ne-a pregatit pentru momentele petrecute impreuna a fost ca si cum ne-ar fi intins, special pentru noi, un covor rosu si moale, de la intrare si pana in incaperea in care se astepta sa ajungem, intr-o casa luminoasa in care ne-a intampinat zambitoare cu usa larg deschisa, cu caldura si cu miresme imbietoare.

15609008_10154857954118147_1777653791_o

Am plecat de la ea plutind, invaluita intr-o stare de bine si insetata pentru mai mult. Ajunsa acasa nu mi-a mai fost foame, energia venindu-mi din starea de bine pe care am primit-o. Bine, am trisat un pic, pentru ca in timpul petrecut impreuna la Yoga m-am rasfatat cu un deliciu dulce cu scortisoara, mere si pere de la SlooP, editie speciala de Sarbatori, pe care il puteti gasi la Mega Image.

15577513_10155578119934046_1357365844_n

(*) M-am abatut de la drumul meu in clasa a 8-a. Imi doream foarte mult sa devin invatatoare si sa fiu inconjurata de copii. Parintii mei s-au temut sa nu mor de foame, ignorand riscul ca as putea sa mor de inima trista si am urmat astfel cursurile unui liceu economic. Bucuria si curiozitatea scolii mi-au disparut in formule contabile si calcule cu 4 zecimale dupa virgula, fara calculator, intr-un efort de a ma transforma in ceea ce nu sunt. In clasa a 12-a visam la facultatea de psihologie cand, tot sub atenta indrumare a familiei, am intrat la Finante, la ASE, la buget: concurenta mare, ego satisfacut, un pas si mai departe de sufletul meu.
M-am adaptat. Ca o leoaica pur sange, am cazut in picioare, mi-am fluturat coama si am mers semeata prin facultate. Facultatea si cu mine ne-am ignorat reciproc. Singurele dati in care ne-am intalnit au fost cursurile din anul 1, balul bobocilor, seminariile obligatorii si examenele. In rest, scoala mea a fost pe rand la Mediafax, Antena 1 si CLIR Media (pentru ca am lucrat cat am fost studenta), apoi la Raiffeisen Bank si Bancpost. La master am plecat de acasa si alegerea a fost pentru prima data a mea: Marketing si Comunicare in Afaceri. Insa pentru ca deja simtisem ce inseamna securitatea pe care o institutie bancara ti-o ofera din foarte multe puncte de vedere (mai ales ca femeie) si pentru ca trebuia la acel moment sa imi port singura de grija, nu m-am putut desprinde pana acum. Insa am fost autentica in tot ceea ce am facut. La asta nu am putut sa renunt.

Daca astazi, la 33 de ani, mi-as face implanturi de silicon la sani si la fese, daca mi-as pune botox in buze si daca m-as bronza pana as ajunge aramie, ca sa ma incadrez intr-un tipar in care nu ma regasesc, aceeasi familie care m-a indrumat in cariera, plina de cele mai bune intentii, m-ar lua pe sus si m-ar duce cu forta la psihiatru. Pentru ca un corp care isi schimba nenatural tiparul este deosebit de vizibil tuturor, insa un suflet intristat prin incorsetare se aude doar de catre aceia care isi au atentia, grija si dragostea active spre cel care striga. Iar cand atentia, grija si dragostea sunt inundate de urmarirea plina de ego a “succesului” in tipare impuse, in deciziile importante de viata, sansele sunt mari ca societatea consumatoare de Prozac sa se imbogateasca cu inca un membru. Slava Domnului ca eu alerg, iar antidepresiv mai bun ca alergarea este doar iubirea!

Si stiu ca am o stea in frunte. Si un drum de urmat care, oricat de ocolit ar fi fost pana acum, tot spre menirea mea ma poarta, simt!
Generatiile de copii pe care nu i-am invatat, pe care nu i-am incurajat si cu care nu m-am jucat s-au facut mari deja, in timp ce eu m-am exprimat autentic departe de ei, invatand, incurajand si fiind ludica cu oamenii mari pe care ii iubeam.
Si acum a venit vremea sa ma dezbrac de tot ce am invatat cu forta, sa rad cu pofta si sa ma exprim fara constrageri, asa cum cu bucurie face Andreea, si sa fac lucruri pentru un scop mai mare decat mine, nu pentru o plata!

Facebook Comments
Articolul precedent

Cum ne hranim cu adevarat de Craciun si Revelion?

Se apropie cu pasi repezi Craciunul si Revelionul si, concomitent cu subtierea soldului la contul de la banca, are loc ingrosarea absolut (in)Evitabila a taliei. Alergam mereu ... Read more

Articolul urmator

Cele 5 beneficii ale inotului la care nu pot sa renunt in antrenamentele mele de alergare

Cand m-am mutat cu serviciul in Pipera acum cativa ani si am ajuns sa am biroul in Centrala bancii in care lucram, noua echipa m-a privit suspicios pentru ... Read more

Leave A Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *