Frumusetea mea e-n mine

Frumusetea mea e-n mine
4
Aug

Imaginea de sine si frumusetea

Ani de zile m-am preocupat sa dau jos cele “2 kilograme imaginare”, cum imi zicea mereu dragul meu prieten Emanuil Rednic. Nu-i de mirare, la cum ne este (de)formata prin intermediul mass media imaginea frumusetii in societatea noastra.

Nici mediul de acasa nu a fost intotdeauna de ajutor: nu imi aduc aminte de aprecieri cu privire la rezultatele de la scoala (unde cu toate acestea premiul intai era nenegociabil), ori referitoare la personalitati care au realizat ceva remarcabil, insa rememorez comentarii legate de aspectul fizic pe care nu le-as repeta pentru simplul motiv ca structureaza o scara de valori cu trepte pe care cobori – si personal imi place sa urc si sa ii ridic cu mine pe cei din jur!

Aspectul fizic dorit odata atins, nedublat de obiective mentale si emotionale clare, este foarte limitativ: pur si simplu nu iti aduce acea “fericire”, acea “stare de implinire” pe care orice om este normal sa si-o doreasca nu doar in relatii sau in siguranta materiala si in recunoasterea sociala, ci si in felul in care se simte in propriul corp.
Paradoxal insa, cred ca este cu atat mai greu de atins experimentarea starii de “cea mai buna imagine a corpului cu care am fost inzestrat/a” cu cat este aceasta este privita ca un scop izolat, nearmonizat la intreaga fiinta.

Frumusetea, o chestiune de efect si nu un scop

De ce este frumusetea mai mult o chestiune de efect decat de scop? Pentru ca noi suntem mai mult decat un corp. Suntem constiinta si suflet, suntem sentimente si sperante in continua miscare. Lasati-ma sa ma explic. Corpul nostru nu este doar o carcasa modelata de factori externi, precum alimentatia, sau motivationali, precum capacitatea de a ne autodetermina sa facem miscare. Suntem mai mult decat atat: suntem o reflexie a tot ceea ce se intampla in jurul nostru si mai ales a ceea ce se intampla in interiorul nostru – interior care, atentie, depinde mai mult de felul in care noi percepem ceea ce se intampla, decat ceea ce se intampla efectiv.

Cum sa ne apropiem mai mult de frumusete?

Cred ca drumul cel mai simplu spre acest punct de destinatie este armonizarea relatiilor pe care le avem.
Este dificil sa te simti frumos atunci cand nu te simti bine, ori cand nu te simti in siguranta, ori cand nu te simti valorizat, ori cand nu esti tratat cu respect, ori cand nu te simti iubit, ori cand ai o parere proasta despre tine. Pentru ca toate aceste situatii de mai sus trezesc ecouri profunde in interiorul nostru si ne fac sufletul sa trimita chipului expresiile pe care le traim in interior: rau, pericol, lipsa de valoare, lipsa de respect, lipsa de iubire – si niciuna dintre acestea nu au vreo legatura cu frumusetea.
Si atunci trebuie sa lucram la relatii: de munca, de prietenie, de iubire, de grup social si, totodata, la relatia pe care o avem cu noi insine, pe principiul “I’m my own best friend”! Sau… si si aici vorbesc din experienta… sa iesim din anumite relatii (toxice), lucru foarte dificil de fiecare data. Pentru ca omului ii este mai usor sa se adapteze treptat la rau dacat sa isi asume necunoscutul. Cat ti-ar fi de greu intr-un mediu cunoscut, dobandesti cu timpul abilitati de adaptare si control, pe cand necunoscutul nu il poti controla, il poti doar imbratisa.

Si ce-i de facut?

Primul pas este de cautat si de vazut unde este problema, ca la doctor: tratam efectele pe termen scurt, insa trebuie sa identificam si sa inlaturam in primul rand cauza. Pentru ca lipsa aspectului pe care ni-l dorim este de cele mai multe ori o consecinta a unor probleme mascate. Nu este usor! Sa scormonesti in interior si sa ai curajul sa scoti la suprafata problema este intotdeauna provocator. Cum este si sa te rupi dintr-un mediu care nu iti mai este prielnic. Si atunci ori anulam conflictele si salvam relatiile, de orice natura ar fi aceste relatii, ori plecam din ele, in varianta in care primul pas nu mai este realizabil sau pur si simplu nu ni-l mai dorim.

Pentru ca…

Este mai usor sa nu mananci in exces atunci cand atmosfera este una calda, prietenoasa, de intelegere si relaxata. Mancarea devine o placere secundara cand in viata noastra exista un belsug de tandrete fizica si de exprimare si este totodata un drog antistres nenecesar atunci cand stim ca daca gresim neintentionat repercusiunile nu sunt efecte devastatoare, ci doar lectii primite pentru a deveni mai intelepti si mai buni. Si este mai usor sa iti gasesti determinarea, curajul, puterea, motivatia, atunci cand ai acces la o “banca de iubire” din al carei “cont” poti retrage oricand o incurajare ca poti sa realizezi ceea ce iti propui!
Pentru ca frumos este in primul rand sanatos: fizic, emotional, mental.

Asadar…

Dupa ce mi-am pierdut cele “doua kilograme imaginare” si toate nesigurantele legate de “prea inalta”, “prea slaba”, “cu sanii prea mici”, privesc inapoi si descopar ca ma simt frumoasa si asa, cu toate aceste “prea-uri” primite din exterior, de la cine nu conteaza. Si cand vorbesc frumos si bland, vad cum descretesc frunti si inseninez priviri. Iar cand zambesc, primesc inapoi, de cele mai multe ori, zambete si bunavointa. Si acum am cheia cu care descui cuvinte frumoase, zambete, calm, seninatate, speranta, incredere si multe alte bune. Si o folosesc intotdeauna cu mine si cu cine merita. Despre cine nu merita, intr-un episod viitor…

Facebook Comments

Leave A Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *