Importanta pregatirii cu un antrenor (II) Interviu Constantina Dita

21
Mar

Mentalitatea de campion este ceva ce nu se invata la scoala, intelegerea si insusirea acesteia fiind insa mult mai pretioase in lectia continua numita viata decat toate formulele invatate pe de rost de-a lungul anilor de studii.

De fiecare data cand o intalnesc pe Constantina, doar discutand, ma simt de parca as fi la o sesiune de MBA cu un profesor particular.
Cum simtea si ce facea o campioana in alergare in antrenamente cand venea vorba despre pasiunea si obiectivele sale foarte inalte? Ei bine, mai mereu alerga un pic mai mult si mai tare decat indicatiile antrenorului, din dorinta de a fi mai buna si de a ajunge mai rapid ceea ce unde nu doar a visat, ci si a reusit sa ajunga: Campioana Olimpica la Maraton!

O asemenea atitudine poate fi partial explicata chimic: pe langa endorfine (in alergarile tari) si serotonina (in alergarile usoare), corpul nostru mai secreta si alti hormoni (daca sunt eliberati de glandele endocrine)/neurotransmitatori (daca sunt eliberati de celulele nervoase), unul dintre acestia fiind dopamina.
Dopamina este eliberata in sange atunci cand ne indeplinim un obiectiv propus, spun materialele medicale de specialitate (cele mai recente studii releva insa faptul ca secretia acesteia este data de depasirea asteptarilor in indeplinirea unui obiectiv propus, nu doar de indeplinirea acestuia).
Atat endorfinele, cat si serotonina si dopamina ne fac sa ne simtim mai bine. Chiar daca efortul este foarte intens si greu, endorfinele “iau durerea cu mana” in timpul exercitiului fizic, in timp ce serotonina si dopamina ofera ata satisfactie emotionala, cat si mentala, care ajuta la depasirea durerii fizice si a oboselii de tip fizic si mental de dupa efort.
Unele dintre aceste substante, secretate in mod natural de organism, creaza o stare de dependenta. Este binecunoscut fenomenul de “runner’s high” sau “runner’s hike”. Insa plasarea permaneneta a propriei minti si a corpului in starea de a ramane motivat, de a munci la maximum in antrenamente si de a trece prin zidul durerii si oboselii, in fiecare zi, este un efort permanent pe care sportivul de performanta de succes il face zilnic, un suport esential in acest demers fiind dat de catre antrenor.

Am intrebat-o pe Constantina ce i-a dat, de-a lungul atator ani de antrenamente, forta de a face acest exercitiu deosebit de provocator, atat fizic cat si mental, si raspunsul ei a fost “gandirea pozitiva, concentrarea in timpul antrenamentelor pe obiectivul pe care si-l dorea sa il atinga”. Acest lucru o facea sa munceasa si mai mult, sa alerge si mai tare sa se construiasca pe sine si mai puternica, insa esentiala, am aflat in acest context, este implicarea antrenorului care sa fie in permanenta alaturi de sportiv si sa stie cand sa apese, din cand in cand, pe frana, astfel incat toata aceasta determinare sa impinga sportivul inainte, fara sa aiba insa si efectul advers: acela de a bloca atletul pe o perioada mai scurta sau mai lunga de timp intr-o accidentare data de supraantrenament.

Constantina isi aduce aminte ca indiferent de vremea de afara: viscol, ploaie, vant, a iesit intotdeauna si a facut antrenamentul dat de antrenor, cu gandul la tinta pe care si-o stabilise, dorindu-si permanent sa fie cea mai buna in ceea ce face.

Cu gandul la a fi cea mai buna, Constantina nu doar a muncit maximul din cat a fost capabila din punct de vedere fizic, dar a facut un pic mai mult: si-a pastrat concentrarea. Sa muncesti in antrenament nu este totul, ne dezvaluie aceasta, actiunile complementare de refacere si odihna in timpul perioadei de pregatire fiind esentiale pentru reusita, cu sacrificii sau amanari ale recompenselor pe alte planuri ale vietii: personale, sociale, etc.

Un exemplu inedit pe care Campioana Olimpica ni-l da este Maratonul de la Los Angeles, din 2002, pentru care se pregatise in Colorado si la care se astepta sa fuga pentru un rezultat de 2 ore 26 de minute. Echipa Constantina Dita – Valeriu Tomescu a facut insa o greseala: nu au luat in calcul acomodarea de altitudine, de la zona muntoasa din Colorado (-15 -20 grade Celsius) la nivelul marii existent in LA (+20 de grade Celsius). Aceasta eroare a facut ca eroina noastra sa iasa pe locul 4 la Maratonul de la Los Angeles. Nu pe 10, ci pe 4, imediat dupa podium.
Atat de mare i-a fost insa dezamagirea, dupa toata munca colosala pe care o depusese in pregatirea acestui maraton, incat impusul pe care l-a avut la finish, cand rezultatul nu a fost cel asteptat, a fost acela de renuntare la alergare, dorindu-si efectiv sa se lase de sport! Doar abordarea antrenorului, care a stiut sa lase momentul sa se consume si sa nu il escaladeze in niciun fel, a fost ceea ce a facut-o pe Constantina sa continue sportul de performanta si sa recunoasca, mai apoi, faptul ca antrenorul nu este nevoie sa fie numai un foarte bun tehnician, ci si un foarte fin psiholog!

Exceptand cazurile de oboseala foarte mare, Constantina nu a sarit vreodata peste un antrenament propus de antrenor. In cazurile de oboseala foarte mare insa, ca urmare a unei comunicari foarte sincere, in care si sportiva si antrenorul pastrau mereu in gand obiectivul stabilit impreuna, antrenamentele erau adaptate la startea in care sportiva se afla, insa nici atunci nu erau anulate!

Constantina evidentiaza importanta pregatirii cu un antrenor zi de zi pentru sportivii de performanta, relatia antrenor – atlet necesitand o comunicare foarte buna si un acordaj foarte fin, care sunt imposibile practic prin telefon sau email. Fiecare antrenament este necesar sa fie adaptat de la o zi la alta, in functie de cum se simte sportivul dupa fiecare alergare pe care acesta o face.

Ca sa intareasca aceasta opinie personala ferma, Constantina da drept exemplu singura accidentare pe care aceasta a suferit-o in 25 de ani de cariera sportiva, accidentare care s-a petrecut atunci cand antrenorul sau nu a fost langa ea atunci cand a efectuat un antrenament de alergare lunga de 40 de km, la o altitudine de 2.800 de metri, dintre care ultimii 10 km au fost in coborare.
Antrenamentul era in tiparul antrenamentelor de long run de duminica, cu particularitatea (foarte rara in antrenamentele Constantinei) ca era o alergare pe pamant, nu de asfalt cum era obisnuita.
Ultimii 10 din cei 40 de kilometri, la vale, pe pamant, la o altitudine de 2.800 de metri, au fost facuti de Constantina, care se simtea foarte bine in alergarea respectiva, la un pace de 3’50”-3’55” pe kilomentru, in loc de 4’10” pe kilometru cum a fost indicat de antrenor. Structura antrenamentului era de alergare obisnuita, si nu de tempo, astfel incat viteza pe final ar fi trebuit sa fie mai scazuta!
Avand in vedere ca ultimii 10 km au fost la vale, fiecare pas din alergare reprezenta o franare a piciorului si atleta noastra s-a ales dupa acel antrenament cu diagnosticul de periostita!
Constantina este sigura ca daca antrenorul ar fi fost langa ea, insotind-o cu masina, ar fi temperat-o cand ar fi sesizat viteza prea rapida cu care aceasta a alergat antrenamentul respectiv si ar fi prevenit astfel accidentarea!

Sper ca in interviul de mai sus, precum si in adaptarea scrisa a acestuia, sa fi descoperit cu placere informatiile utile si valoroase impartasite de Campioana Olimpica la Maraton, Constantina Dita. De acum inainte puteti aplica oricand in antrenamentele voastre secretele mentalitatii de campion dezvaluite de aceasta!

Tineti minte ca o puteti vedea si puteti alerga impreuna cu Constantina Dita pe 23 aprilie, la cea mai frumoasa cursa de 10 km din Bucuresti: Bucharest International 10K!

Facebook Comments

Leave A Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *