Magia exista: trebuie doar sa iti faci partea, sa crezi si sa ai rabdare

24
Feb

 

In mai putin de o zi am primit 2 daruri cu o semnificatie simbolica deosebita pentru mine:
o carte: “27 de pasi“, scrisa de Tibi Useriu, o autobiografie – marturisire;
o pereche de pantofi: Adidas Ultraboostx, ultima generatie de boost, care sa ma poarte catre obiectivele mele absurd de indraznete.

Dedicatia lui Tibi de pe prima pagina a cartii sale cu destin de bestseller mi-a umplut inima de bucurie, iar pantofii de alergare, in ADN-ul meu de alergatoare impatimita care se hraneste cu pasi inainte, m-au incantat total.
Si sa fi fost doar atat si ar fi fost oricum coplesitor!
Pentru ca nu are cum sa nu te copleseasca curajul unui prieten pe care il respecti de a impartasi cele mai intime si inlantuitoare secrete. Secretele marturisite isi pierd orice putere de control asupra ta si iti aduc libertatea: iar aceasta este lectia pe care Tibi ne-o descopera.
Si nu ai cum sa nu fi recunoscatoare cand vezi ca efortul topit de-a lungul a 18 ani in pasiunea ta iti este confirmat si apreciat si iti naste un prezent la care tanjeai, doar ca surprinzator mai plin de actiune ti-l imaginai.
Dar nu a fost doar atat. A fost o sincronicitate. O sincronicitate care mi-a spus sa merg pe drumul meu, ca merg bine, si sa imi inventez destinul cu rabdare.

Care drum? 

Drumul de a face ce simt, al curajului castigat prin alergare, de a pasi catre mine si catre ceea ce ma face fericita

Alerg de 18 ani. Cu placere. Nu va imaginati de cate ori nu am auzit de la oamenii apropiati sufletului meu sa ma opresc, sa ma comport ca tinerele si apoi ca femeile de varsta mea, sa renunt la alergare si sa fiu un om normal.
Am invatat sa spun nu celorlalte voci ca sa imi creez linistea si astfel privilegiul de auzi vocea mea.
Am facut ce am simtit, pentru ca aveam nevoie sa alerg si pentru daca nu as fi facut-o simteam ca m-as fi tradat pe mine in cea mai intima esenta a mea. Si acum aceiasi oameni care imi spuneau sa ma opresc sunt in mod paradoxal cei mai mandri de mine pentru ca… alerg cum alerg.

Drumul de a sparge statu quo-ul vietii construite profesional dupa visurile parintilor, dupa criteriul interesului stabilitatii financiare, dar ignorand pasiunea

De aproape un an am ales sa ma rup inclusiv profesional de trecut. Sa traiesc in totala sinceritate fata de mine si de cei care ma inconjoara. Sa fac ceva doar daca simt, daca rezonez. Sa fiu si mai autentica decat, teribil de enervant pentru multa lume, deja eram.
Si, intr-un final, m-am rupt.
Total!
A fost un gest nebun de curajos, inspaimantator si dureros, in aceasta ordine, sa nu mai regasesc in jurul meu niciuna dintre structurile care imi construiau pseudostabilitatea.
Si m-am desprins si mi-am construit o stabilitate noua, autentica, cu structurile din aliaje ale valorilor mele.
Si incepe sa imi fie bine si nu m-as mai intoarce pentru nimic! La trecut ma uit doar cu ingaduinta si recunostinta, pentru lectii, si cu bucurie pentru momentele frumoase.

Drumul prin care mi-am gasit sensul

Prin alergare am simtit ca am atins vietile oamenilor care s-au apucat sa alerge cu mine sau care imi urmaresc de ani de zile activitatea.
Schimbarile pe care ei le-au facut in stilul de viata sunt dintre cele mai spectaculoase si frumoase si imi fac inima sa rada de bucurie.
In compania in care am lucrat am construit in 4 ani o echipa de colegi care a progresat fantastic in alergare!
Am ajuns de la 0 la peste 250 de participanti la Maratonul International Bucuresti (la toate cele 4 probe) dintr-un total de 2.200 de angajati. Am vazut cum sub ochii mei colegi care au alergat initial in primul an 5 km au ajuns sa alerge intreg maratonul de 42 km! Putine lucruri mi-au adus o bucurie mai mare decat sa vad cum prin pasiunea mea pot sa ating in bine vietile altor oameni.


Drumul in care nimeni nu imi poate spune ca nu pot sa am ceea ce imi doresc, pentru ca eu stiu de ce sunt capabila si stiu ca doar acela care  isi proiecteaza propria incapacitate si nesiguranta ii descurajeaza pe altii. 

Prin alergare mi-am depasit limite fizice de viteza – am alergat 42 de km in 2 ore 59 de minute – dar si de anduranta – am alergat 7 Ultramaratoane in 7 zile Consecutive.
Prin alergare m-am construit ca un hibrid care:
– poate sa aiba ziua serviciu si dimineata devreme si seara antrenamente pentru maraton;
– poate sa sparga atat barierea mootoniei extenuante mental si a epuizarii fizice a andurantei, dar si pe aceea a blocajului dat de explozia vitezei in regim de rezistenta a maratonului;
– a incalcat regulile de “anduranta sau viteza”, “femeie alergator-amator care alearga maratonul sub 3 ore”, “corporatist sau alergator de top 3 national la maraton in 2015”;
– poate sa isi castige banii facand ceea ce ii place mai mult.

Drumul in care o zi nu seamana cu alta, singura constanta este noutatea, iar eu ma inventez cum imi doresc sa fiu.

Si cred ca nu intamplator am primit in aceeasi zi o pereche de pantofi si o carte.
Adidasii sunt simbolul pasiunii mele, alergarea, si sunt facuti, ca orice adidasi, sa ma poarte inainte.
Cartea este cunoasterea. Si in acest caz particular, 27 de pasi reprezinta lectiile pe care trecutul ti le ofera ca sa iti creezi un viitor mai frumos si ca sa iti traiesti intens si cu recunostinta prezentul.

Asa ca o sa imi alerg pantofii pana o sa imi iasa degetele din ei, o sa imi citesc cartile pana o sa le adnotez toate paginile si o sa imi traiesc viata pana nu mai ramane nicio picatura din ceea ce imi place si din care sa nu fi sorbit cu insetare: ca sa ma simt vie!


In incheiere, va invit sa cititi sau sa ascultati discursul lui Will Smith despre cheile vietii: alergarea si cititul!

I want to tell you something that I want you to remember for the rest of your lives. And I want you to listen closely. I’m giving you the key to life, right now, this is the key to life.
The key to life is running and reading, all right? Now listen very seriously: the keys to life are running and reading!

Why running? When you’re running and you’re out there and you’re running, there’s a little person that talks to you.
And that little person says: “Oh, I’m tired, my lungs hurt to the pop, oh, I’m so tired, there’s no way I could possibly continue.” And you want to quit, right?
That person, if you learn to defeat that person when you are running, you will learn to not quit when things get hard in your life. Running, all right, that’s the first key to life!

Reading! The reason that reading is so important: there are millions of people that have lived before all of us.
There’s no new problem you could have with your parents, with school, with the bully…There’s no problem you could have that someone hasn’t already solved and wrote about it in a book!

So the keys to life are running and reading!

Facebook Comments

Leave A Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *