Nu imi spune mie ce pot si ce nu pot sa fac! Nu esti in adidasii mei!

Nu imi spune mie ce pot si ce nu pot sa fac! Nu esti in adidasii mei!
5
Aug

Fac parte din generatia “nu ai voie“, cu toate declinarile posibile: “nu te murdari”, “nu sari in pat”, “nu te juca cu X”.
Mai tarziu “nu ai voie” a evoluat in “nu este frumos“… ca o fetita sa se joace cu baietii, sa traga cu prastia, sa se bage cu picioarele prin balti.
Pentru ca in cele din urma sa “nu ai voie” sa fie slefuit ca un diamant in cea mai dura si taioasa manifestare a sa: “nu poti“.

Desigur, “nu ai voie“, “nu este frumos” si “nu poti“, sunt folosite pentru “cresterea” noastra “in siguranta” si “asa cum se cuvine” pentru a ne integra cat mai lin posibil in societeatea care ne asteapta cu bratele deschise cat mai uniformizati, pentru a ne nivela cat mai facil cum si cand are nevoie de noi.
Le auzim de mici copii, cand ne protejeaza de focul de la aragaz care ne-ar putea arde mainile atunci cand le intindem spre el, asa ca “nu avem voie” sa ducem mana la flacara.
Le auzim cand mai crestem putin pentru ca ne pregateste pentru rolurile trasate pe baza de gen, rasa, varsta, religie si orice alta modalitate de a ne segrega si a ne invata sa gandim in termeni de “tu SAU eu”, “noi SAU voi”, in loc de “tu SI eu”, “noi SI voi”.
Le auzim intr-un final, cand deja suntem inhibati, rusinosi, descurajati, timizi, fara initiativa si cu multa teama de a gresi in expresia de incununare a castrarii personalitatii noastre, omniprezentul “nu poti“.

M-a invatat un prieten ca daca vreau sa “lovesc” puternic intr-un barbat tot ce trebuie sa fac este sa-i creez un sentiment de castrare; un pic de impotenta fizica de tipul “nu esti bun de… iubit” asezonata cu impotenta financiara “oricum nu iti poti permite sa ma ai” si lovitura este naucitoare.
Am vazut la Mircea Badea “In gura presei” acum cativa ani ca daca vrei sa ataci in ADN  o femeie, atunci te legi de aspectul ei fizic. Mai simplu, o faci urata, grasa, stramba si cate si mai cate. Exemplificarea era lipsa de reactie a europarlamentarului Elena Basescu la oricare dintre comentariile cu privire la activitatea si erorile, pana la urma inerente, din viata sa profesionala. Insa la un singur lucru nu a rezistat aceasta sa ramana fara replica: atunci cand a fost criticata cu privire la kilogramele in surplus, pe care le-a dezmintit!

Ei bine, asa suntem castrati si uratiti zilnic, fiecare dintre noi, in laturile noastre masculine si feminine.
In loc sa ni se puna vant sub aripi sa zburam cat mai inalt, ni se spune ca “nu suntem in stare“. Spunea odata o sefa ca ea nu angajeaza in echipa ei barbati pentru ca fermitatea stilului ei de management ii emasculeaza, iar asta le-ar afecta viata personala; de parca afectarea vietii profesionale n-ar fi fost importanta pentru barbatii respectivi, ori de parca daca esti femeie este normal sa inghiti orice, sau de parca rolul femeii este sa inghita de la o alta femeie (un exemplu de misoginism deprins social). Ce exemplu mai clar de castrare, profesionala cu puternic impact personal, asupra ambelor sexe?

Ce legatura are tot acest preambul cu alergarea? Toata legatura din lume! Cum asa?

Care este primul lucru pe care il descopera cineva care incepe sa alerge si reuseste sa continue sa alerge in mod constant?
Puterea! Alergatorul descopera ca poate. Si nu doar ca poate, dar ca poate mai mult decat credea ca ar putea vreodata! Pentru ca alergarea trezeste in noi forte nebanuite, ascunse in adancul inimii noastre si adormite incet-incet de toate “NU”-urile care ne sunt predicate de mici copii. Alergarea trezeste maretia din noi, fairplay-ul care ne face sa fim atenti la si sa avem grija de ceilalti purtatori de pantofi de alergare, adresandu-le cuvinte de incurajare, apreciindu-i, sustinandu-i si invatandu-i din ceea ce stim in lupta lor pentru inca un pas!

Care este consecinta naturala venita din dintr-o activitate fizica constanta si evolutiva?
Un corp atletic si grija pentru hranirea acestuia cu alimente si ganduri curate. Pentru ca nu poti sa mananci mizerii daca ai o activitate fizica constanta si evolutiva. Si nici nu poti sa gandesti urat dupa o ora de alergare, pur si simplu chimia din organism nu te lasa. Incearca si vei intelege!

Doar eu stiu ce pot si ce nu pot sa fac! Si pot, pentru ca eu stiu ce vulcan zace in mine! So stop the noise, I anyhow don’t listen to it! Pentru ca alerg. Si pentru ca doar eu stiu ce e in adidasii mei!

Facebook Comments

Leave A Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *