Top 10 momente la 1000km Balkan Charity Challenge

14
Nov

2016-11-04-09h37m05Am alergat 7 ultramaratoane in 7 zile consecutive in cadrul celei de-a 5-a editii a 1000 km Balkan Charity Challenge. Va invit sa regasiti mai jos topul celor mai cele 10 momente din timpul acestei aventuri fizice, mentale si emotionale.

Amuzant: Victor Vlad, unul dintre coordonatorii evenimentului, mi-a spus ca este cazul sa imi imbunatatesc stilul de alergare pentru ca alerg ca o fata. Fiind femeie m-am simtit mandra, m-am amuzat copios si am continuat sa alerg.
Genul da batai de cap: fetele am depus un efort mai mare decat baietii in alergarea celor 7 ultramaratoane in 7 zile consecutive pentru ca…trebuia sa ne trezim cu o jumatate de ora mai devreme petru a ne machia. Imi este clar acum ca, in astfel de competitii sportive, in care orice minut de odihna conteaza la recuperare, baietii au un avantaj categoric la somn!
Inedit: in timpul ploii, in ce-a de-a 7-a zi de alergare, cu putin inainte de Bucuresti, un caine a incercat de 3 ori sa ma muste. Din fericire nu a reusit sa vina cu coltii mai aproape de 15 centimetrii de tibiile mele (ma intorsesem spre el ca sa ma apar). De fiecare data cand se apropia…sarea ca ars. Explicatia: imi dadusem putin mai inainte cu crema incalzitoare ICE Power Hot pe muschi si articulatii si, din cauza mentolului din compozitie, i se iritau puternic nasul si ochii asa ca a renuntat sa ma capseze. Data viitoare imi iau totusi si spray-ul de protectie cu mine!
Emotionant: in dimineata celui de-al 7-lea ultramaraton, Eugen, care ma stia doar de pe Facebook si venise sa alerge cu noi in ultima zi, mi-a adus din partea fiicelor lui Oana (11 ani) si Anda (17 ani) un buchet de trandafiri, spunandu-mi ca le motivez sa faca miscare. A fost o bucurie imensa care m-a facut sa uit de toata oboseala! Emotiile bune sunt cel mai puternic energizant!
Dureros: In fiecare seara, la maxim 2 ore dupa incheierea efortului si din cauza ca se raceau, genunchii incepeau sa doara foarte tare. In timpul noptii ma trezeam de 4-5 ori de durere. In primele 2-3 nopti abia puteam sa ii indoi. Apoi m-am obisnuit. Ca un paradox, durerea a incetat in ce-a de-a 7-a zi, desi atunci articulatiile au atins maximul de suprasolicitare. Este fascinanta capacitatea de adaptare a organismului atunci cand acesta este supus la situatii extreme de stres!
Colorat: mi s-a inrosit o unghie in ziua 2 din 7. A durut. Tare de tot. Am bandajat-o cu leucoplast. A durut mai putin. Am terminat cursa. Acum e neagra toata, dar e vie, supravietuieste si nu o sa cada. Nu o vopsesc. O las, sa imi aduca aminte de puterea de reusita care zace in mine.
Automatism: a trecut aproape o saptamana de la cel de-al 7-lea ultra si ma trezesc in continuare la 5.30 dimineata (fara alarma!), desi nu mai alerg. Partea buna acum este ca verific cat este ceasul, ma intorc pe cealalta parte si ma culc la loc. Aaaaahhh, si ce dulce este somnul!
Beauty Cool: nu am avut niciodata corpul atat de atletic din punct de vedere al aspectului! Nu am slabit niciun kilogram, insa greutatea s-a redistribuit: am mai putina grasime in jurul abdomenului si muschii mai tari!
Aromat: in fiecare seara camera noastra (am avut bucuria sa impart camera cu Hiroko Ogawa, o japoneza de nota 10 si o atleta extraordinara) mirosea a toata gama de mentol existenta in comert. Nici cel mai scump parfum nu ma putea face sa ma simt in acele momente mai bine decat o crema calmanta pentru muschi si articulatii!
De cumpana: am simtit, la una dintre numeroasele urcari, o durere similara unei intepaturi de cutit care imi spinteca cvadricepsul. A fost atat de acuta si de surprinzatoare ca mi s-a taiat respiratia instantaneu. Am schiopatat peste un kilometru, alergand mult mai incet. Era o contractura. Usor, usor, m-a lasat. In tot acest timp m-am rugat sa imi treaca. Cu inima. Pentru ca mi-am dorit foarte mult sa termin cu succes toata cursa.
Bonus:
De fizic: am ars zilnic peste 3200 de calorii in alergare.
De minte si inima: Am experimentat in viata mea prin intermediul alergarii ca atunci cand reusesti ceva ce nu e tocmai usor de obtinut, creste in tine o forta care iti sopteste din ce in ce mai tare ca poti din ce in ce mai mult si din ce in ce mai bine. Este o voce care devine puternica si acopera toate zgomotele din exterior care te descurajeaza, te blocheaza sau te opresc cu cuvinte de genul “nu poti, nu ai voie, asa e regula, trebuie sa fie asa, nu pune intrebari si fa ce ai de facut”. Asa ca va indemn nu sa alergati 410 km intr-o saptamana ca mine, dar sa faceti ceva la care inima voastra se gandeste de mult timp si sa va gasiti in acel lucru puterea sa va doriti, sa atrageti si sa va inconjurati de ceea ce va face fericiti!
De suflet: cauza MagiCAMP pentru care am alergat reprezinta un zambet de copil diagnosticat cu cancer intr-un ocean de lupta a acestuia impotriva bolii. Daca doriti sa sustineti oferirea de locuri de joaca si tabere pentru copiii care sufera de afectiuni oncologice va invit sa faceti o donatie de 10 RON aici. Toata lumea merita sa fie sanatoasa, fericita si iubita, iar impreuna suntem mai puternici!

Multumesc SLooP, Medy Sportline, Terapie Pentru Miscare, Trattoria Buongiorno, Geluri Dureri Musculare pentru sustinere!
Photo credit: Radu Cristi

Facebook Comments
Articolul precedent

Gloria celui de pe urma si castigul celui care nu mai ajunge

Sunt pe bicicleta. Pedalez de peste o ora impotriva unui vant puternic si rece care ma usuca de orice putere. Aerul ma izbeste puternic din fata si ... Read more

Articolul urmator

Tu stiai ca esti un diamant?

Ai vazut vreodata un copil pasind timid intr-o sala de sport? O femeie mai plinuta intrand nesigura la o ora de aerobic? Sau un barbat in sala ... Read more

Leave A Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *